Stay Signed In
Do you want to access your site more quickly on this computer? Check this box, and your username and password will be remembered for two weeks. Click logout to turn this off.
Stay Safe
Do not check this box if you are using a public computer. You don't want anyone seeing your personal info or messing with your site.
Prietenia este ca un susur de rau, ori ca o melodie celesta, in ritmurile careia se zbenguiesc ingerii si copiii, visele frumoase si sentimentele calme. Un om te atrage spontan in multime si-ti dai seama ca nu-i dragoste la prima vedere, ci doar o urma larga de caldura interioara.
Ceva iti place teribil la omul acesta, ceva te face sa vrei sa-l mai vezi, pur si simplu. Si apoi te trezesti cautandu-l, pasii te duc spre usa lui, degetele te conduc spre telefonul lui doar asa, sa stii ce mai face! In prietenie vibreaza un semn, o chemare stranie, o dorinta potolita, dar frumoasa de a-l vedea pe celalalt.
De a fi in prezenta lui din cand in cand. Prietenul cel mai bun este si acela in fata caruia te deschizi neconditionat si devii atat de sincer cu el incat este greu sa mai stii daca nu cumva chiar tie insuti te-ai deschis. * Prietenii sunt la fel de rari ca si perlele si la fel de pretiosi ca si ele. Prietenia este o poveste de dragoste, un alt fel de poveste de dragoste. Ea palpaie cu mult mai constant si mai stabil decat cea mai inflacarata iubire, ea ramane ca o piatra, pe sub toate apele trecatoare.
Cun un prieten iti place, pur si simplu, sa vorbesti. Prezenta lui te incanta, fara sa te copleseasca. Iti place, fara sa te tulbure. Cu el te simti ca si cum ai fi cu tine insuti. Si chiar asa este. Poate faptul ca ne indepartam de virtutea prieteniei si de prieteni este primul semn de indepartare de sine. Primul semn al deprimarii apare chiar atunci cand ne dam seama ca nu avem prieteni, dar suntem tentati sa aruncam responsabilitatea in carca celorlalti. Ei nu mai pot fi prieteni buni, ei sunt doar interesati, viciati, ei nu mai au timp si rabdare, ei iti intretin tie singuratatea si izolarea.
*De fapt, chemarea misterioasa catre altul nu este altceva decat vibratia bucuriei, a armoniei, a atractiei ce salasluieste in sufletul altuia si in propriul tau suflet. In singuratate se ascunde respingerea prieteniei. In singuratate este inchisoarea pe care tu ti-o construiesti. Prietenia striga: "Vino la mine, eu te accept neconditionat". Singuratatea, insa, zice: "Pleaca, nu esti binevenit la mine, eu nu te accept oricum ai fi". Accepta-te pe tine insuti asa cum esti si bucura-te pentru ca esti, caci prin aceasta deschizi larg poarta catre prietenie. Nu astepta ceva anume de la prietenul tau, nu-l sufoca mereu cu probleme, cu cereri, cu nevoi, caci in acestea se poticneste adesea vibratia iubirii si prin acestea se stinge incet, dar ferm sufletul unei energii binecuvantate. Prietenia este o binecuvantare; ea va sti cand ai nevoie de ceva stringent si va sti mereu ce-ti doresti.
Ea este permisiva pana acolo unde iti da voie sa fii fericit oricum doresti, caci gratia prieteniei se ascunde in sentimentul ca "suntem fericiti impreuna, pur si simplu". A avea prieteni inseamna a fi prieten cu tine insuti mai intai. Sa ne intoarcem la sentimentul prieteniei, pentru a ne intoarce la energia care ne ajuta sa fim mai putin fiinte sociale si mai mult fiinte deschise catre iubire si acceptare, catre sinceritate si rabdare.
